GeoX1
Administrator
- Înscris
- 8 Dec 2012
- Mesaje
- 27.321
- Scor reacție
- 6
Andrei PIPPIDI | SOS Bucureşti
Skyline
Ce ne lipseşte într-un oraş ca al nostru? Un răspuns la care nimeni nu pare să se gîndească ar fi: dangătul clopotelor, măcar duminica dimineaţa, şi cerul de deasupra noastră. Străzile strîmte şi clădirile înalte nu lasă să se vadă cerul.
Regimul de înălţime al construcţiilor în Bucureşti a fost multă vreme limitat, din cauza riscului seismic. Chiar după ce, în centru, urbanismul din vremea lui Carol al II-lea a înmulţit clădirile cu cinci etaje sau peste, dezastrul de la Carlton, la cutremurul din 1940, a fost un avertisment. Pînă la cutremurul următor, cel din 1977, punctul cel mai înalt din centru era hotelul Intercontinental. Intervenţiile radicale, de impact major, au profitat după aceea de demolarea unor suprafeţe întinse din oraşul istoric.
În momentul de faţă, există în capitală trei praguri ale cornişei:
– în cartierele vechi sau de vile, P (str. Romulus, zona Popa Rusu) şi P+1-2 (Lascăr Catargiu, parţial, Bonaparte, „parcul Filipescu“, Cotroceni, Domenii, lotizările Gramont şi Clucerului);
– P+7 (bulevardele Magheru-Bălcescu-Brătianu şi, parţial, Calea Victoriei), zonă în care s-au aplicat regulamentele interbelice;
– P+10 (bulevardele Titulescu, Ştefan cel Mare, Mihai Bravu, Unirii, Ion Mihalache, Turda, Lacul Tei), rezultatul unor transformări din perioada 1970-1980.
Toate acestea s-au constatat în 1993, cu ocazia realizării unui studiu de altimetrie în cadrul catedrei de urbanism de la Arhitectură. Rezultatul ar fi trebuit să fie instituirea unui regim legal de protecţie a zonelor construite, conform cu dezvoltarea istorică a identităţii unor cartiere. Fiindcă Bucureştii, la plural, înseamnă mai multe oraşe, imbricate neregulat unele într-altele. Nici pieţele din centru, adeseori, nu seamănă a pieţe, din cauza rupturilor de scară. De pildă, în Piaţa Universităţii, Intercontinentalul se învecinează cu Teatrul Naţional care, la rîndul său, deşi foarte diferit ca stil, a păstrat aceeaşi înălţime ca palatul construit de Louis Blanc pentru Ministerul Agriculturii, ca o aripă a spitalului Colţea şi ca Universitatea, pe care n-o mai putem vedea acum, acoperită cum este de reclame.
De aici înainte, pe bulevardul Carol, apare fostul hotel Modern din anii 1970 (care a crescut în înălţime după 1990, cînd s-au instalat acolo Astra-Asigurări şi Piraeus Bank). Cu mult mai gravă este alterarea caracterului zonei prin implantarea unui bloc de 85 m, Millenium Business Center, ale cărui 16 etaje de beton şi sticlă s-au ridicat ca un gît de girafă peste oraş. Această enormă greutate impusă terenului a provocat deteriorarea caselor din jur, altele fiind sacrificate, pentru a face loc gigantului. Între acesta şi zidul bibliotecii Dadian (Casa de Cultură Armeană) nu sînt decît vreo 30 cm. Ţesutul existent în vecinătatea Bisericii Armeneşti fusese deja distrus prin remodelarea intersecţiei bulevardului cu străzile Paleologu şi Vasile Lascăr, dar noua intervenţie, încălcînd orice reguli, agresează cartierul întreg.
Altă calamitate este Bucharest Tower Center, pe care Colliers l-a înfipt în partea de vest a bulevardului Mihalache. Acolo îşi vor avea sediul Alpha Bank şi firmele care vor mai închiria spaţiile de birouri din această clădire. Construcţia închide perspectiva, încă din Piaţa Romană. Faţă de gabaritul încă limitat de la Orange şi BCR, clădirea BRD din colţul bulevardului Titulescu reprezintă un exces, însă este şi ea întrecută, în violenţa escaladei, de turnul Alpha, a cărui siluetă domină Muzeul „Antipa“. Ansamblul, oricum compromis, al Pieţei Victoriei, a devenit astfel şi mai incoerent. Spaţiul verde, lăsat liber după înlăturarea Ostaşului Sovietic al lui Baraschi, a rămas ca o gingie goală. Iar, dacă s-ar înălţa de partea cealaltă a bulevardului Aviatorilor, între garaje şi casa Oromolu, închizînd aleea spre strada Paris, proiectatul turn, pentru care o firmă austriacă obţinuse aprobarea prin 1999, atunci într-adevăr ar dispărea orice speranţă de a restabili acolo o solidaritate de stil şi de volum. Un peisaj SF invadează oraşul vechi, fără să respecte individualitatea acelor zone care, pentru trecutul lor sau pentru estetica lor, de altă vîrstă şi caracter, ar trebui cruţate.
Skyline
Ce ne lipseşte într-un oraş ca al nostru? Un răspuns la care nimeni nu pare să se gîndească ar fi: dangătul clopotelor, măcar duminica dimineaţa, şi cerul de deasupra noastră. Străzile strîmte şi clădirile înalte nu lasă să se vadă cerul.
Regimul de înălţime al construcţiilor în Bucureşti a fost multă vreme limitat, din cauza riscului seismic. Chiar după ce, în centru, urbanismul din vremea lui Carol al II-lea a înmulţit clădirile cu cinci etaje sau peste, dezastrul de la Carlton, la cutremurul din 1940, a fost un avertisment. Pînă la cutremurul următor, cel din 1977, punctul cel mai înalt din centru era hotelul Intercontinental. Intervenţiile radicale, de impact major, au profitat după aceea de demolarea unor suprafeţe întinse din oraşul istoric.
În momentul de faţă, există în capitală trei praguri ale cornişei:
– în cartierele vechi sau de vile, P (str. Romulus, zona Popa Rusu) şi P+1-2 (Lascăr Catargiu, parţial, Bonaparte, „parcul Filipescu“, Cotroceni, Domenii, lotizările Gramont şi Clucerului);
– P+7 (bulevardele Magheru-Bălcescu-Brătianu şi, parţial, Calea Victoriei), zonă în care s-au aplicat regulamentele interbelice;
– P+10 (bulevardele Titulescu, Ştefan cel Mare, Mihai Bravu, Unirii, Ion Mihalache, Turda, Lacul Tei), rezultatul unor transformări din perioada 1970-1980.
Toate acestea s-au constatat în 1993, cu ocazia realizării unui studiu de altimetrie în cadrul catedrei de urbanism de la Arhitectură. Rezultatul ar fi trebuit să fie instituirea unui regim legal de protecţie a zonelor construite, conform cu dezvoltarea istorică a identităţii unor cartiere. Fiindcă Bucureştii, la plural, înseamnă mai multe oraşe, imbricate neregulat unele într-altele. Nici pieţele din centru, adeseori, nu seamănă a pieţe, din cauza rupturilor de scară. De pildă, în Piaţa Universităţii, Intercontinentalul se învecinează cu Teatrul Naţional care, la rîndul său, deşi foarte diferit ca stil, a păstrat aceeaşi înălţime ca palatul construit de Louis Blanc pentru Ministerul Agriculturii, ca o aripă a spitalului Colţea şi ca Universitatea, pe care n-o mai putem vedea acum, acoperită cum este de reclame.
De aici înainte, pe bulevardul Carol, apare fostul hotel Modern din anii 1970 (care a crescut în înălţime după 1990, cînd s-au instalat acolo Astra-Asigurări şi Piraeus Bank). Cu mult mai gravă este alterarea caracterului zonei prin implantarea unui bloc de 85 m, Millenium Business Center, ale cărui 16 etaje de beton şi sticlă s-au ridicat ca un gît de girafă peste oraş. Această enormă greutate impusă terenului a provocat deteriorarea caselor din jur, altele fiind sacrificate, pentru a face loc gigantului. Între acesta şi zidul bibliotecii Dadian (Casa de Cultură Armeană) nu sînt decît vreo 30 cm. Ţesutul existent în vecinătatea Bisericii Armeneşti fusese deja distrus prin remodelarea intersecţiei bulevardului cu străzile Paleologu şi Vasile Lascăr, dar noua intervenţie, încălcînd orice reguli, agresează cartierul întreg.
Altă calamitate este Bucharest Tower Center, pe care Colliers l-a înfipt în partea de vest a bulevardului Mihalache. Acolo îşi vor avea sediul Alpha Bank şi firmele care vor mai închiria spaţiile de birouri din această clădire. Construcţia închide perspectiva, încă din Piaţa Romană. Faţă de gabaritul încă limitat de la Orange şi BCR, clădirea BRD din colţul bulevardului Titulescu reprezintă un exces, însă este şi ea întrecută, în violenţa escaladei, de turnul Alpha, a cărui siluetă domină Muzeul „Antipa“. Ansamblul, oricum compromis, al Pieţei Victoriei, a devenit astfel şi mai incoerent. Spaţiul verde, lăsat liber după înlăturarea Ostaşului Sovietic al lui Baraschi, a rămas ca o gingie goală. Iar, dacă s-ar înălţa de partea cealaltă a bulevardului Aviatorilor, între garaje şi casa Oromolu, închizînd aleea spre strada Paris, proiectatul turn, pentru care o firmă austriacă obţinuse aprobarea prin 1999, atunci într-adevăr ar dispărea orice speranţă de a restabili acolo o solidaritate de stil şi de volum. Un peisaj SF invadează oraşul vechi, fără să respecte individualitatea acelor zone care, pentru trecutul lor sau pentru estetica lor, de altă vîrstă şi caracter, ar trebui cruţate.
:tongue::sad::hypocrite::crybaby::tongue::ack: